Ma simt singura. Sunt intr-o lume necunoscuta cu oameni straini. Imi vine sa imi astup urechile atunci cind cineva vorbeste in limba nestiuta de mine si sa tip cit mai tare in limba natala. Este foarte  greu sa fii o umbra printre cei insufletiti. Sunt doar o fantoma pentru toti din jurul meu.

       Nu mai am pe nimeni care sa ma sustina inafara de iubitul meu, care de la o bucata de timp nu mai prea discuta cu mine. Mul timp v-a continua invizibilitatea me? Cit nu ar dura, vreau sa se termine. Nu mai rezist. Cred ca LINISTEA, MUZICA SI TACEREA mi-au devenit prietene fidele. TACEREA e cu mine in fiecare zi de dimineata pina seara cind, daca mai am norocul sa mai vorbesc cu iubitul meu. MUZICA e mereu linga mine, chiar si in somn, iar despre LINISTE ca sa mai spun, e ca o umbra, inafara de cind aud cum se mai rid parintii mei, sau cind ma cicaleste mama din cind in cind.
     

Pe mine ma poti caracteriza doar printr-un singur cuvint COMUNICABILA si acum sunt TACUTA din prima banca, din camera mica a unui apartament de la al doilea etaj, e greu pentru mine sa vreau sa spun ceva si sa nu pot, mi se face nod in cit si nu pot pronunta nici o litera in limba nestiuta. Nu mai am putere sa ma lupt cu singurateatea mea sufleteasca.                                                        Vreau sa stiu din nou cine sunt, de unde vin, unde ma duc, ce vreau, ce imi place, ce urasc, ce iubesc, cum vorbesc si imi doresc ca gindurile mele sa fie auzite.

Dragi cititori!
   Este primul meu blog. Am un pic emotii. Am decis sa criu acest blog ca sa va marturisesc si eu ce simt si ce traiesc la moment, Sunt intr-o perioada nu chiar buna. Sunt departe de casa, de prieteni, de iubit, de rude, de toti care i-am cunoscut vreodata. Sunt in Republica Ceha, intr-un oras in care, sincer vorbind, e pentru a iti creste copii si a pentrece batranetile. Pentru tineret e doar cariera aici si nimic

altceva. Am ajuns aici doar din motivul ca in Moldova, parintii nu aveau nimic, nici bani, nici casa si nici un serviciu bine platit. Imi este foarte greu. Inca nu stiu limba, de vorbit nu o prea vorbesc dar de inteles o inteleg binisor. Sunt aici de aproape 3 luni de zile si inca mai am senzatia ca sunt in MD. Aici imi permit orice: haine, mincare de care vreau, excursii, dar imi este foarte trist. Imi este nespus de tare dor de iubitul meu. 

Aici am finisat abia primul curs de limba ceha cu succes, imi spun ca progresez mai bine decit toti ceilalti din grupa mea. Vreau sa stiu limba mai repede si sa pot sa ma distrez cu colegii de clasa cu care la momentul de fata comunic doar in engleza si nu cu toti caci nu o stiu bine aceasta limba. La scoala e bine, intrec la obiectele reale pe toti ceilalti din clasa, invat ca prin mirare destul de bine fata de cum invatam in Moldova. Colegii mai amabili decit ma asteptam. De la inceput mi se pareau cam stranii, cu parul vopsit in 3,4 culori, cu stil ciudat de imbracamine, dar defat am realizat ca aparentele inseala. Sunt buni la inima, m-au primit in colectiv. Ma simt bine alaturi de ei, imi dau sperante. Invat la Střední škola strojní, stavební a dopravní in traducere ce inseamna Scoala medie de inginerie, constructie si transport. Sunt la profesia: Functionarea si economia transporturilor. Iata si scoala in care invat, Va scriu ce se mai petrece in viata mea si cu alta ocazie.

Pe curind, Va pup